Nocturna X – Gara

Posted: September 13, 2013 in Uncategorized

Discovery se aude pe fundal. Umple linistea. Dar nu-i niciodata de ajuns sa umple nelinistea. Nimic nu e de ajuns.

Probabil sunt in asteptare… pe un peron ca lui Paler. Din tren am coborat de ceva timp. Astept sa plec, dar nu mai vreau sa uit ceva.

Noptile sunt scurte acum, dar visele mai lungi ca niciodata. Plutesc si imi revad copilaria contopindu-se cu prezentul. Ei tot apar in fata mea.

Nocturna VIII – Acasa?

Posted: August 14, 2013 in Uncategorized

Ce gandesc ?

Ha ha. Ma sperie gandurile. Si ma sperie o recurenta a trecutului nefavorabil. Nu traiesc in trecut si nu am trait vreodata. Sunt lucruri pe care le regret. Orice om regreta daca e om. Dar sunt un adept al gandirii : “ce e in trecut ramane in trecut”.

Sa nu confundam amintirile cu trecutul.

Nu ma inspira nimic.

 

Edit : Dupa 9 vine 8? Sper sa nu. Niciodata numaratoare inversa.

P.S. : Postare veche.

Nocturna IX – Frantura

Posted: April 27, 2013 in Uncategorized

Se intampla multe.

Am sarit peste 2 nocturne care vor putrezi in (d)raft.

Este perioada aia cand totul stagneaza. Strada e aceeasi. Oamenii sunt aceiasi. Primesti aceleasi bomboane la rest de la aceeasi vanzatoare, care stie sa-ti aleaga o paine mai blonda. Pana si strainii din magazin sunt aceiasi.

Sau poate nu-ti pasa in mintea ta de copil ca totul e in schimbare, astepti doar bomboanele si prea putin conteaza de la cine le primesti.

Melancolia si paranoia, cel mai probabil efecte ale stresului. Te straduiesti sa stai calm. Asta dupa o noapte in care n-ai reusit decat sa-ti imbratisezi perna strangand din dinti, tremurand, sperand ca vina va disparea. Si adormi cu o frica in oase la fel ca prima data cand ai ramas singur acasa si cersaful parea un zid impenetrabil.

Impenetrabil. De ce un cuvant trebuie sa-mi starneasca atatea ganduri si sa-mi provoace toate simturile.

Un bolnav psihic ar reusi sa-si analizeze comportamentul?

Somn. Mintea imi oboseste mintea.

 

 

Nocturna V

Posted: September 2, 2012 in Uncategorized

Nocturna V, am o rima, sa ma lingi. Meh, e rece. E frig si rece.

Iar a plouat, e o vreme de cacat.

Ce rime inteligente. Nu-mi place treaba asta. Nascut toamna, dar anotimpurile de tranzitie sunt umede si te freaca zilnic. Cand cu pulover, cand cu tricou, apoi treci la tricou si geaca. Si da, urasc gecile, pentru ca in general urasc sa fiu imbracat mai mult decat cu un tricou si pantaloni scurti. (+ tenisi cu sosete scurte. NICIODATA fara sosete. E chiar imposibil de inteles conceptul “soseta free”).

Revenind de la frustrarile mele cu frigul (si nici n-am ajuns la iarna), voi intra putin in zona : wtf why. Dar tin sa precizez ca nu urasc iarna, nici toamna si nici primavara. Imi place sa dau cu bocancu-n zapada si sa ma uit la mormane de frunze ruginite (arta poetica), dar pur si simplu nu-mi place ca trebuie sa port bocancul si manusile si GEACA. Vreau libertate de miscare, asa cum momentan imi place sa cred ca am libertate de gandire.

As fi un olog insuportabil, aproape sinucigas.

In general totu-i bine si frumos, cu mici exceptii cand mi se termina serialul, e noapte, sunt departe de casa si pac ma lovesc problemele existentiale. Lua-m-ar somnu’ in primire! As vrea sa pescuiesc pe-un rau din canionul americanilor si cand ma satur de stat cu batu-n in mana (la propriu) savurand stelele, sa fac o cana de ceai la focul de tabara si sa ma bag in cort, pe o pilota moale. Sentimentul asta de libertate dusa la extrem ma incanta.

Oare ma incanta asa tare pe cat cred? Intr-un vis probabil ar arata foarte bine scenariul, dar realitatea este ca 3 zile de singuratate ar fi de ajuns, probabil in a 4-a m-as deprima si oricum pe intreaga durata mi-as dori cel putin o persoana draga alaturi. In fiecare minte NEsociopata exista o fiinta pe care am vrea sa o avem alaturi in orice moment si este prima persoana care v-a aparut in gand cand ati citit ce-am scris.

Ziceam mai sus departe de casa. Nu tratati casa ca “obiectoiul” propriu-zis. In copilarie eram atasat de locul natal, dar acum dispare incet, incet si atasamentul asta, casa nici macar nu intra in discutie. Nu pot numi acasa decat locul in care am ce-mi doresc cel mai mult. Si fiind un romantic innascut, e clar ca ce-mi doresc cel mai mult nu e un obiect.

Cate am pe cap noaptea asta, la figurat vorbind, ca par este din ce in ce mai putin din pacate. Sunt curios daca parul destept paraseste capul prost sau invers. Asta ramane de vazut cand ajung chel. (Doamne fereste! Sa ma leg si de credinta mea? Nu stiu daca-i momentul.)

La finalul acestui post minunat tin sa precizez ca stiu foarte bine ca rima de la inceput e imperfecta, iar scenariul meu hollywoodian cu wild canyon este o imagine creata de creieras pe baza cartilor citite in copilarie si mi-e foarte clar ca nu am luat in considerare serpii, scorpionii, coiotii, insectele si orice alte bazaconii ce ar fi stricat idealul meu de spatiu al meditatiei si pacii interioare.

Cu alta ocazie voi explica si diferentierea pe care o fac intre frig si rece. Mi-i lene acu’ si chiar nu-i greu sa se prinda “lumili”.

Acestea fiind spuse, noapte buna!

Iar daca somnul nu ma rapune, ma apuc sa dezvolt fiecare idee din postarea asta, ca asa am un chef nebun acum. N-am vorbit nici 10% din ce am in capatana. 2 “ma”-uri si 3 “am”-uri, asa ca la tara, da’ nu-i bai ca ma defineste.

Nocturna IV – Ploaia buna

Posted: August 11, 2012 in Other

Yey, mi-am gasit blogul. Cata fericire si entuziasm se poate citi pe fata parca abia trezita din betie.

Hmm, recitind ultimele “Nocturne” am realizat cat de multe schimbari au avut loc in modul de gandire al sinistrului domn Meri, care nu se mai simte cea mai slaba veriga din lantul de la picioarele sclavilor negri morti de beti in cavoul distrus de bomba de la Hiroshima. Sclavi negri in Japonia. Sa trecem peste “Introductiunea” foarte elevata si puternic trasa de par pentru a prezenta ungherele sufletului meu, o postare foarte interesanta pe care oricum n-o va citi nimeni.

Le “wild”(pe naiba) me parca simte ploaia ca pe o metoda buna de relxare. Adieu, sora melancolie, tu care ma bagai in coltul cu lama in fiecare noapte si ma impingeai la cele mai dezastruoase scenarii care le-ar putea crea mintea unui fraierel proaspat absolvent de liceu.

Ha, tocmai am primit o piesa tare de tot de la cea cu o contributie de 90% la starea mea de om implinit cu sine si cu lumea insuportabila. (asta e http://www.general-files.com/download/gs48dfddd0h32i0/Nighttime-Concert-Firefly-Jar.mp3.html pentru “milioanele si milardele si catrilioanele” mele de fani care sunt sigur ca vor duce pana la final cititul).

Bravi eroi, care ati ajuns pana aici, doresc sa va anunt ca viata asta e chiar smechera. Ia voi fraierilor ca mine, mai asteptati oleaca si nu va plangeti ca nu aveti pe nimeni si nimic. Dar nu asteptati cu mana pe “stromeleag” sau cu dejtu-n gaura neagra. Do something. Netul nu prea ajuta btw. Real life e raspunsul.

Deci, iesiti afara si bucurati-va de ce “pastili *****” vreti voi ca este de unde pentru toti. Hai adio laba, good to find you wunderbar life.

(Btw, titlul e inspirat de ploaia care face sa-mi inghete chishioarele scoase de sub cersaf. Da nu-i bai ca-mi place sunetu’ de strop pe chiatra.)

Nocturna III. Agonie.

Posted: March 11, 2011 in Other, Uncategorized

Poate ati vazut oameni nebuni. Dar nu ati vazut nebun cu initiativa si bilet de voie, aflat intr-un apogeu al nefericirii. In mintea unui astfel de nebun apar idei. Cu mintea zdruncinata, ideile se accentueaza, ca mai apoi sa devina teluri. Nu stie cum aceste teluri ii va afecta pe ceilalti, dar el este dispus sa faca orice pentru a ajunge la nivelul dorit.

Acest nebun era si el un naiv fericit candva.

Sa fii calcat de tren o data pe an se pare ca nu e de ajuns. Cu mana sfartecata si vointa ce tinde spre o infinitate parsiva, este de ce nu, un proaspat capitan de vas cu rau de mare. Incurajat, nimic nu-l poate opri acum. Handicapul devine doar o amintire neplacuta. El este hotarat sa fie cel mai bun.

Tratat de orice boala a trecutului, furtuna-i ruineaza visul si-ajunge pe-o pluta in deriva, in largul marii universului. Atunci naivul capitan al fericirii, isi pierde orice sentiment de buna stare. O decadere in ura si repulsie, un incontrol fata de sine.

O extraordinara zi.